Cele mai interesante momente de la Oscar 2013
Burlacul chipeş care vine la Oscar cu mama ajunge întotdeauna subiect de discuţie! Asta a făcut şi frumuşelul Bradley Cooper, care, după un şir de comedii romantice sau aburite de alcool (da, cele două “The Hangover“), a primit anul trecut şansa să-şi încorde muşchiul dramatic (cum se spune pe la americani) în “Silver Linings Playbook“, pentru care a şi fost nominalizat la categoria Cel mai bun actor. De altfel, toţi cei patru actori din “Silver Linings Playbook” au fost nominalizaţi pentru interpretare, lucru foarte rar (Bradley, Jennifer Lawrence, Robert De Niro şi Jackie Weaver). Cooper, pe care unii l-ar fi văzut cuplat şi în viaţa reală cu partenera lui de pe marele ecran, a venit la Gala Oscar însoţit pe covorul roşu de mama sa şi s-a aşezat în sală alături de co-starul său, frumoasa şi dezinvolta Jennifer Lawrence (alintată J. Lew de când a devenit cunoscută, în ultimii doi ani, după o nominalizare la Oscar cu “Winter’s Bone” şi un rol principal primit în franciza “The Hunger Games“).
Apariţia mamei lui Bradley Cooper pe covorul roşu a fost adesea menţionată online (în articole şi pe Twitter), după ce ea a mărturisit că s-a îmbrăcat cu ce a avut în dulap şi nu şi-a comandat o ţinută specială pentru seara în care toată lumea poartă creaţii noi ale marilor designeri. În plus, mama lui Brad nu a purtat tocuri, ci o pereche de încălţări sport negre, comode, cu şireturi.
Tommy Lee Jones s-a străduit să zâmbească de câte ori vreo cameră de filmat a fost lângă el în timpul galei Oscar. Motivul e faptul că a apărut un meme cu el pe internet, în stil Grumpy Cat (o pisică ursuză devenită celebră online). Tommy Lee Jones fusese surprins cu o faţă cât se poate de mofluză la gala Globurilor de Aur, când a fost singurul care nu a râs la o glumă făcută pe seama lui Meryl Streep, co-starul său din comedia “Hope Springs” (2012). Meme-ul cu Tommy Lee Jones apărut după Globurile de Aur îi punea în cârcă replica: “M-am distrat o dată. A fost groaznic.” Tommy Lee Jones a fost nominalizat anul acesta la Oscarul pentru Cel mai bun actor în rol secundar în “Lincoln”, cu personajul unui congresman american care iubeşte o femeie de culoare în secret şi militează, alături de preşedintele american, pentru abolirea sclaviei. El a pierdut Oscarul în favoarea lui Christoph Waltz, care a câştigat cu rolul din “Django Unchained”, rol pe care – multă lume e de acord – l-a jucat mult mai bine în “Inglorious Bastards”, primul film făcut de Quentin Tarantino în care regizorul a denaturat istoria după bunul lui plac. Partea bună e a prezenţei lui Jones în sală la Gala Oscar a fost că Seth MacFarlane, gazda din acest an, a reuşit să-l facă să râdă încă din primele secunde ale galei Oscar 2013. Un miracol?
Halle Berry încă e privită ca o actriţă de pe prima listă a Hollywoodului (are un Oscar pentru “Monster Ball”), deşi cariera ei pare că a fost suflată de vânt într-o direcţie care se îndepărtează de ţărmurile cu nisipuri de aur. În ultimii ani a apărut în două filme al căror punct forte e capacitatea de a aduna o grămadă de actori la un loc, doar pentru a nu le putea apoi da prea multe de făcut şi nici destul timp pe ecran. Despre “New Year’s Eve” din 2011 ştim deja că a fost prost, iar “Movie 43″, care va apărea anul acesta, stă pe premisele unui şi mai mare eşec. Am citit două recenzii ale unor critici de film din SUA care au văzut “Movie 43″ şi nu e nicio laudă acolo. Halle Berry e parte a unui cuplu ieșit în oraş la întâlnire, cuplu care se apucă de un joc dur de “Adevăr sau Provocare”, în care Halle primeşte provocarea de a sufla în lumânările unui puşti sărbătorit din restaurant. În 2012 filmul cu Halle Berry care ar fi avut şanse la Oscaruri – “Cloud Atlas“, al fraţilor care au creat trilogia-fenomen “Matrix”, a fost complet ignorat de Academia de Film. Nu a fost nominalizat nici măcar la categoria Cel mai bun machiaj, cu toate că a avut cele mai remarcabile realizări în acest domeniu (fiecare actor din rol principal a fost transformat în câte 6 personaje).
Halle Berry a introdus la Oscaruri momentul omagial pentru “James Bond“, franciză care a împlinit 50 de ani (şi a fost şi ea mereu evitată de Oscaruri, cu 2 excepţii la categorii tehnice). Într-o rochie cu paiete, dungată, desprinsă parcă dintr-un poster vintage pentru vreun “James Bond”, Berry a prezentat un montaj video cu imagini de-ale lui 007, care demonstrează că această franciză şi-a creat în timp propriul gen muzical. Apoi, artista Shirley Bassey a cântat piesa “Goldfinger” de pe coloana sonoră “James Bond”. Imbrăcată tot într-o rochie cu paiete, fără bretele, Bassey a arătat minunat la cei 76 de ani ai săi.
Anul acesta, Academia de Film din SUA, organizaţia care decernează Oscarurile, pare să fi auzit criticile cum că prea puţini actori de culoare apar în alegerile sale, iar dacă printre nominalizaţi nu au putut pune atâţia actori de culoare, devreme ce nu foarte mulţi primesc roluri, măcar printre prezentatori au fost incluşi (după Halle Berry) Kerry Washington şi Jamie Foxx – actori din “Django Unchained”. Cei doi au prezentat Oscarurile pentru scurtmetraje, iar Kerry Washington chiar a avut câteva replici de spus, printre care aceea în care a subliniat importanţa scurtmetrajelor, că doar aşa au început şi marii regizori ca Spielberg. Menţionez că mă bucur să-i fi auzit vocea lui Kerry Washington, care a purtat şi una dintre rochiile mele preferate din gala Oscarurilor, fiindcă în “Django Unchained” n-am putut să o aud spunând mare lucru: de câte ori apărea, avea de ţipat ori de spaimă, ori de durere, ori fiindcă a fost surprinsă… dar de spus, Tarantino nu i-a prea dat ce să spună (cu toate că a câştigat Oscarul pentru Cel mai bun scenariu original).
Coloana sonoră din musicalul “Les Miserables“, nominalizat la 8 Oscaruri, a generat o manie. Piesa “I Dreamed a Dream” cântată de Anne Hathaway s-a vândut în peste 20.000 de copii şi a fost cea mai descărcată piesă a albumului, care a fost lansat din 21 decembrie 2012 şi conţine 20 depiese. Albumul s-a vândut şi el în peste 432.000 de copii până în prezent şi a fost pe locul 1 în topurile de specialitate. Actorii au avut curajul de a-şi cânta în direct pe platoul de filmare replicile, când, de regulă, la musicaluri, actorii mimează părţile cântate în timp ce joacă scenele. Pentru “Les Miserables” toţi actorii au purtat câte o cască auditivă într-o ureche în care auzeau pianul care îi acompania, iar restul orchestraţiei a fost realizată după înregistrarea vocilor, pentru a se potrivi cu ele. Această alegere a adus emoţie şi veridicitate filmului, lucru ce i-a şi adus lui Anne Hathaway Oscarul pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar, dar a iscat şi o mulţime de critici la adresa unor elemente prea… neprelucrate în vocea actorilor. Hugh Jackman, Anne Hathaway, Russell Crowe şi restul actorilor din distribuţia lui “Les Miserables”, au apărut pe scena galei Oscarurilor pentru a cânta piesa “I Dreamed A Dream” şi ne-au dat unul dintre cele mai bune momente ale galei. Într-o parodie video foarte reuşită a piesei “I Dreamed a Dream”, Emma Fitzpatrick, actriţă şi ea, demonstrase acum ceva timp de ce Anne Hathaway merita Oscarul pentru rolul Fantine. Video: De ce trebuie să i se dea lui Anne Hathaway Oscarul pentru “Les Miserables”?
Gala Oscarurilor a fost plină de elemente dedicate filmului musical. Încă de pe la început galei, Charlize Theron şi Channing Tatum au dansat, în stil clasic, pe o piesă cântată chiar de Seth MacFarlane, iar ceva mai încolo Catherine Zeta Jones a apărut pe scenă pentru a recrea unul dintre momentele principale din musicalul “Chicago”, cu care a câştigat Oscarul în 2003. Catherine, care şi-a revenit din depresia suferită după ce a aflat că soţul ei, Michael Douglas, are cancer la gât, a apărut în 2012 într-un alt musical, “Rock of Ages”, dar nu unul la fel de apreciat. Acum, la Oscaruri, cu momentul “Chicago“, ea a demonstrat că încă e la fel de bună ca atunci când a câştigat statueta cu golaşul bărbat auriu.
Richard Gere, Renee Zellweger, Queen Latifa, Catherine Zeta Jones – distribuţia musicalului “Chicago”, au prezentat mai târziu premiul Oscar pentru Cea mai bună coloană sonoră, câştigat de “Life of Pi”. “O coloană sonoră grozavă e atât de memorabilă şi de plină de viaţă, încât o vom ierta chiar dacă ne va hăitui prin malluri şi lifturi”, a glumit Richard Gere. Tot cei patru au premiat şi Cea mai bună piesă dintr-un film, câştigată de Adele pentru “Skyfall“, cântată pe coloana sonoră a filmului cu acelaşi titlu din franciza “James Bond”. Adele cântase ceva mai devreme piesa în timpul galei, când a fost prezentată drept “Adele cea de neoprit” de Jennifer Lawrence. Îmi place Adele, e o femeie cu forme, care nu se teme să iasă în faţă şi să vorbească deschis despre standardele aberante de frumuseţe stabilite de revistele glossy şi de insustria divertismentului. Dar după Melissa McCarthy (care a prezentat şi ea la Gala Oscar), Adele pare chiar firavă.
“Vrăjitorul şi vampiriţa – unii ar spune că ei reprezintă tot ce e mai greşit în industria filmului acum”, astfel i-a prezentat Seth MacFarlane pe Kristen Stewart (franciza “Twilight”) şi Daniel Radcliffe (franciza “Harry Potter”), care au anunţat împreună premiul pentru Cea mai bună scenografie. Kristen Stewart a “câştigat” ieri Zmeura de Aur pentru Cea mai proastă actriţă, atât în rolul principal din ultima parte “Twilight”, cât şi cu rolul principal din “Snow White and the Huntsman”. Aici puteţi citit despre: Cele mai proaste filme din 2012: câştigătorii premiilor Zmeura de Aur Bineînţeles, Kristen a fost crispată cum e ea de obicei pe vreo scenă de la vreo gală, dar a reuşit cumva să strecoare câte un zâmbet. Ar fi putut să înveţe câte ceva de la Charlize Theron, care i-a fost mamă vitregă în “Snow White and the Huntsman”, căci Charlize a avut o prezenţă impecabilă anul acesta la Oscaruri.
Pe lângă apariţia de pe la începutul galei, când a dansat superb alături de Channing Tatum (cine ar fi crezut că dinamicul stripper din “Magic Mike” poate să fie atât de galant şi de graţios la dansuri de societate?), Charlize Theron a mai venit pe scenă pentru a prezenta premiile pentru cele mai bune scenarii (cel adaptat – “Argo”, cel original – “Django Unchained”) alături de Dustin Huffman, ocazie cu care am putut exclama “Uau, ce înaltă e Charlize!”… sau “Ce scund e Dustin Hoffman!”.
Un alt cuplu de la Oscaruri cu diferenţă de înălţime au fost ursuleţul Ted şi Mark Wahlberg – protagoniştii comediei “Ted“, primul lungmetraj regizat de Seth MacFarlane, despre care acesta a spus, ironic, pe scena Oscarurilor că e “filmul meu mediocru”. Cei doi au prezentat premiile pentru sunet şi mixaj sonor, dar ceea ce m-a intrigat pe mine a fost CUM a apărut ursuleţul Ted? A fost o hologramă? A fost un pitic costumat? A fost un roboţel învelit în pluş? În orice caz, Ted vrea să mai apară în filme, speră la o carieră lungă, tocmai de aceea i-a pomenit de mai multe ori pe evrei, linguşindu-i şi jucându-se cu gluma că evreii conduc lumea şi deci industria filmului.
Ben Affleck a avut unul dintre cele mai lungi discursuri de mulţumire, dar e normal, căci a câştigat 3 Oscaruri pentru “Argo“, inclusiv pe cel pentru Cel mai bun film – premiu prezentat prin transmisiune directă de la Casa Albă tocmai de Prima Doamnă a Americii, Michelle Obama. Barack Obama anunţase cu ceva timp în urmă că filmul cu care el ţine la Oscaruri, dintre cele nominalizate la categoria Cel mai bun film, e “Beasts of the Southern Wild” (filmul a avut premiera în România la tv ieri seară la Pro Cinema şi va intra la cinema din aprilie). “Beasts of the Southern Wild” a fost singurul dintre cele 9 nominalizate la Cel mai bun film care nu a câştigat niciun Oscar (deşi a fost nominalizat la 4 premii).
În lungul său discurs de acceptare a Oscarului pentru Cel mai bun film, Ben Affleck a mulţumit tuturor şi a reamintit cum în urmă cu 15 ani era doar un puştan care nu avea idee ce să facă cu viaţa sa şi cu cariera sa, care erau ambele într-un haos, şi ceea ce a învăţat de atunci e să se ridice după ce cade. Lucru pe care l-a făcut în mod efectiv simpatica Jennifer Lawrence, fiidcă actriţa a tras o trântă pe scările care duceau la scenă, în timp ce mergea să-şi ia statueta pentru cea mai bună actriţă cu rolul din “Silver Linings Playbook”. Adorabil cât de neîndemânatică, vulnerabilă, sinceră, spumoasă şi spontană e Jennifer. Trânta ei ne e oferită de Perez Hilton care a încărcat-o imediat pe blogul său. Nu uitaţi: atunci când cădeţi, ridicaţi-vă cu un zâmbet!
Sursa: http://www.cinemarx.ro.
Magic Touch 